Cuvantul - declic-ul imaginii publicitare

Problema noastra este lipsa de comunicare” sunt cuvinte auzite din ce în ce mai des. “Lipsa de comunicare” este motivul cel mai banal, motivul universal invocat atunci când apar problemele (probleme în afaceri, probleme la locul de munca, etc.). “Daca oamenii si-ar rezerva putin timp pentru a-si face cunoscute sentimentele, pentru a se justifica, se presupune ca multe din problemele omenirii ar disparea cumva. Oamenii par sa creada ca orice problema poate fi rezolvata atunci când partile implicate discuta despre ea. Putin probabil…” este de parere Jack Trout
Comunicarea a devenit ceva banal. Etimologia termenului se afla sub auspiciile lui Hermes, zeu al negustorilor, al celor iuti de picior, mesager, intermediar si mediator. Provenita din radacina sanscrita mei, din radacina latina munus, prezente în comunicare, ea este în acelasi timp purtatoarea valorilor utilitare ale ale întâlnirilor dintre indivizi sau ale schimbului precum si al valorii comunitare a împartasirii.
De la sfârsitul secolului al XII-lea, termenul acopera un câmp polisemantic la a carui extensie au contribuit caile si mijloacele de comunicare, transmiterea de mesaje si documente, comunicarea facuta la o academie sau la Consiliul de ministri, comunicarea telefonica, suporturile si tehnicile de comunicare, comunicarea interpersonala, comunicarea institutionala, mediatica, politica, ale carei avataruri cele mai recente, sunt direct influentate de practicile publicitare care, preocupate mai mult de afirmare sau promovare, decât de polemica, au venit sa înlocuiasca pe cele ale reclamei sau ale propagandei si tind sa reduca rolul schimbului- inerent în conceptul de comunicare.
În procesul de comunicare intervin mai multe elemente ce au roluri si pozitii diferite. Astfel, Ph.Kotler (Ph.Kotler, op.cit. p.816-817) apreciaza, ca într-un model complex de comunicare apar 9 elemente:
- emitatorul si receptorul – sunt componentele principale ale oricarei comunicari.
- mesajul si mijlocul de transmitere – sunt instrumente esentiale ale comunicarii.
- codificarea, decodificarea, raspunsul si reactia inversa – sunt functii primare ale comunicarii.
- bruiajul – este zgomotul din sistem.
Ce semnificatie are fiecare element, vom vedea mai jos:
1. emitatorul – este sursa de informatii, punctul de pornire, unde este generata ideea ce va fi transmisa. Întreprinderea este cea care transmite mesajul potentialului consumator, distribuitor sau furnizor în scop comercial.
2. codificarea – procesul de convertire a ideii într-o forma simbolica ce se poate, apoi expedia (de ex. într-o reclama). Forma simbol se exprima prin cuvinte rostite, imagini sau gesturi ce pot fi întelese atât de emitator cât si de receptor.
3. mesajul – este ideea, informatia ce trebuie transmisa, care a fost codificata într-un simbol ce poate fi transmis. În general, mesajul este o combinatie de imagini, sunete si cuvinte.
4. mijlocul de transmitere – este suportul mesajului, prin care urmeaza sa fie difuzat. în general, canalele de comunicare prin care mesajul trece de la emitator la receptor, sunt considerate vehiculele comunicarii si sunt denumite generic media, cele mai utilizate fiind: ziarul, revista, televiziunea, radioul, panoul, afisul, ambalajul, cartea postala etc.
5. decodificarea – este procesul invers al codificarii, prin care receptorul interpreteaza mesajul, atribuind simbolurilor codificate de emitator un anumit înteles, sens, încercând sa descopere ideea mesajului transmis. Uneori, receptorul confera mesajului alta semnificatie decât cea transmisa de emitator din varii motive: grad mare de abstractizare, codificare neclara, suport inadecvat, prezentare prea sofisticata pentru nivelul de întelegere al receptorului.
6. receptorul – este destinatarul mesajului, care poate fi consumatorul, distribuitorul, furnizorul. Cel ce primeste mesajul este auditoriul format din persoanele ce receptioneaza mesajul, direct de la sursa sau prin media.
7. raspunsul – este maniera în care reactioneaza la mesaj, atitudinea receptorului fata de acesta. Poate sa nu aiba nici o reactie din diverse motive (nu-l intereseaza produsul, ideea, mesajul este confuz, nu-l întelege, pasivitate) sau poate sa aiba reactie de respingere, pentru ca-l enerveaza mesajul. De asemenea, poate avea mai multe raspunsuri.
8. reactie inversa (feed-back) – este partea raspunsului dat de receptor emitatorului prin telefoane, scrisori, reamintire, recunoastere.
9. zgomotul de fond – este bruiajul ce apare pe canalul de comunicare sau decodificare incorecta, ce face ca sa primeasca un mesaj diferit fata de cel transmis (si iese ca la telefonul fara fir – jocul din copilarie atât de amuzant).
Din prezentarea acestui model, reiese ca, procesul de comunicare nu e de loc facil, cum pare la prima vedere întrucât are mai multe componente cu grad mare de sensibilitate, ce face ca mesajul, adesea, nici macar sa nu fie receptat.
Pretutindeni se comunica. Câmpul comunicarii ramâne vast chiar si în cazul în care cuvântul are aceptia de schimb de informatii între o persoana sau o colectivitate – privite ca emitatori si receptori oricare ar fi suporturile si modurile în care se face acest schimb. Orice activitate omeneasca, individuala, colectiva, sociala presupune informatii emise, primite, analizate. Comunicarea este parte a actiunii si a reflectiei, asa cum moneda este parte a economiei.